Sunt momente in care tot ce iti mai ramane de facut e sa te intorci la partea cea mai ascunsa din tine, cea mai autentica si cea mai familiara: sufletul tau. Nimeni nu stie mai bine decat el prin ce ai trecut, la ce visezi, ce ai uitat, ce iubesti. El iti stie cel mai bine dorurile, grijile, bucuriile.
Sufletul nu te judeca; el nu are nevoie sa-i explici, el doar te asculta tacut, apoi te insoteste in alte calatorii, spre alte iubiri, alte doruri, alte uitari. Iti sta mereu alaturi, uneori ajunge sa fie calcat in picioare, dar in final sufletul se ridica, se scutura de praf, isi pune un zambet stupid pe fata, speranta in ochii visatori si... alearga mai departe.
Sufletul e doar un copil naiv, cu genunchii juliti, dar cu incredere in clipa ce urmeaza.
El nu renunta niciodata.
No comments:
Post a Comment